am citit scrisoarea de adio a lui florian pittis si mi-am dat seama ca la fel as fi scris-o si eu. aceleasi spaime, aceleasi angoase...ma duc unde? si cum va mai exista lumea fara mine? cum adica sa nu mai exist eu? oare ce e dincolo?
mi-e teama de momentul in care langa baniciu nu va mai veni niciodata pittis...nu va mai zice nimeni: sunt tanar doamna...
mi-e teama de momentul in care ma voi uita la teleenciclopedia si voi auzi un text in lectura cuiva care nu va intelege nimic...
mi-e teama ca vor veni zile de restriste...si nu va mai fi nimeni care sa anime clubul curiosilor...
mi-e teama de...
No comments:
Post a Comment