Legenda Sfantului Valentin

Gurile rele susţin că ziua de Sfântul Valentin ar fi doar o invenţie comercială a florarilor şi a producătorilor de ciocolată.

Sărbătoarea Sfântului Valentin este considerată a fi ziua tinereţii, familiei şi îndrăgostiţilor. „Sărbătoarea” îşi are originea în evul mediu, dar precum în cazul mai multor sărbători tradiţionale, există şi în acest caz dispute privitoare la geneza şi răspândirea sărbătorii.
Obiceiul de a sărbători ziua Sfântului Valentin pe data de 14. februarie, cunoscut în istorie sub numele unui preot roman, sau ca episcopul de Terni, este foarte răspândit. S-a spus despre el că avea darul de a vindeca bolnavii şi pe cei infirmi, că dăruia flori îndrăgostiţilor sau că oficia cununii împotriva voinţei statului. Data de 14 februarie este cunoscută ca fiind data execuţiei sale.



Sfântul Valentin – Agitaţie pentru un martir



Credinţa convenţională răspândită în Anglia şi în Franţa spune că perioada de împerechere a păsărilor începe exact pe data de 14 februarie, în mijlocul celei de-a doua luni a anului. Chaucer descrie în poemul său „Parlamentul păsărilor” (Parliament of Foules) trezirea la viaţă a sentimentelor de iubire odată cu venirea primăverii:

„For this was sent on Seynt Valentyne´s day, whan every foul cometh ther to choose his mate."



La fel de răspândită este şi sărbătoarea zeiţei romane Juno (grecesc Hera), protectoarea căsătoriei şi a familiei. Se spune că era sfătuitoarea femeilor, deoarece deţinea oracolul dragostei pentru selectarea partenerului de viaţă potrivit. În cinstea sa, s-au jertfit în mod simbolic flori, iar mai târziu a luat naştere sărbătoarea în care femeilor li se dăruiau flori.



Legenda aminteşte de o sărbătoare indică străveche, dedicată zeului căsătoriei. Obiceiul oriental de a face iubitei declaraţii de dragoste pe data de 14 februarie, evidenţiază rădăcinile comune a naşterii zilei de Sfântul Valentin.



Biserica sărbătorea în această zi, încă de la începutul secolului al V-lea, sărbătoarea Întâmpinării Domnului. Conform legii mozaice, un nou născut trebuia adus în templu după patruzeci de zile de la naştere. Deoarece Crăciunul se sărbătoarea pe atunci pe 6. ianuarie, a 40-ea zi după Naşterea Domnului era data de 14 februarie. După reforma calendaristică ziua de 14 februarie a devenit o zi “fără încărcătură”, ceea ce a cauzat reînvierea obiceiurilor păgâne şi romane, făcând astfel din ziua Sfântului Valentin o sărbătoare populară. Transbordarea obiceiului vechi de a dărui flori de Sfântul Valentin a avut loc în popor, fără să fie dovedită până azi legătura directă a obiceiului de dăruire a florilor sau a logodnei şi a zilei lui Valentin de Terni.



Înţelesul de “zi a îndrăgostiţilor” atribuit la sfârşitul evului mediu acestei sărbători, nu redă doar caracterul zilei de Sfântul Valentin, ci explică şi legătura istorică, care nu a putut fi dovedită, între Sfântul Valentin şi această zi.



Un străvechi crez popular spune că o fată se va mărita cu acel băiat pe care îl va vedea primul de ziua Sfântului Valentin. Băieţii care vor să se însoare oferă iubitei dis de dimineaţă un buchet de flori.



www.quelle.com.ro