tot de la greta ..."le grand amour"... arata intotdeauna ca dracu'

...adica atat de ispititor,incat iti este greu sa i te opui.ca sa nu mai zicem ca nici prin cap nu-ti trece sa i te opui.indragostitul nu e ca si fumatul sau bautul,grav daunator sanatatii.indragostitul de-adevaratelea iti prieste.in ochi,irisul straluceste,tenul se copilareste,zambetul chiar zambeste,glasul se moleseste,iar sufletul pluteste. in aceacta faza a "inceputului iubirii" armonia cu universul e deplina. totul in jur are farmec,haz,noima. copiii mai cuminti,batranii mai frumosi,canicula o boare. astepti vocea,astepti pasul,astepti atingerea.dar stii ca nu ai mult de asteptat in timpul fizic,real. in timpul indragostit,sigur,cele doua ore in care n-a sunat pot parea zece,dar asta e altceva. in faza inceputului iubirii locuim in paradis. pe aleea oglinzilor. marea iubire poposeste si se priveste:lumina rosca-aurie a rasaritului. dar inceputul de aia e inceput ca sa inceapa ceva.incepe"miezul iubirii".al acordului,al sensului,al cunoasteii depline,al respiratiei firesti,al incepatorului interes si pentru alte preocupari.linistea ca esti asteptat,cautat,sarutat,mangaiat te face eficient,performant,destept. te gandesti cum sa pui in valoare persoana iubita,sa o faci acceptat de ce apropiati tie,sa-i faci surprize,sa-i organizezi ziua de nastere. chiar incepi sa-i vezi unele neajunsuri. sa ile semnalezi cu tandrete,sa i le tolerezi cu indulgenta.in momente rare de detasare obiectiva,sa constati ca e departe de prototipul creat in mintea-ti adolescentina ca ideal al perechii visate. dar cui ii pasa? tocmai defectul acela ti-e cel mai drag. unda si roscata funda e tot ce conteaza. emitator,receptor,cod,mesaj,totul e personalizat pentru pereche.cate iubiri atatea coduri,fiindca odata,demult,fiintele care se iubeau erau un tot. cititi-l pe platon si o sa vedeti ca "miezul iubirii" s-a mutat in Purgatoriu.pe aleea oglinzilor,perechea trece si ,in trecere,petrece Amiaza. la amiaza-i cale. asfaltul se topeste,smoala smoleste,nerabdarea creste. demonul domneste. coarnele iveste...o femeie e urata din cap pana in picioare cand uraste. gelozia o roade. o piatra de moara o apasa pe suflet. respira greu ii vine sa planga. o doare dorul. sufera si se vede ca sufera. da vina pe un alt motiv. inventeaza ceva care sa argumenteze in ochii ei plansi,lipsa de chef,tristeta mainilor din poala. se-acuza pe sine. pe altii da vine. nimic nu-i convine. ar face ceva ce nu se cuvine. "le grand amour" nu mai rimeaza cu toujours. nu mai rimeaza cu nimic. pe aleea oglinzilor. cornitele si codita zambesc draceste. prostuta inca iubeste.dira sangerie a apusului insa intra in noapte.noapte de iarna polara,sau noapte de vara? ...se intreaba din prima bolgie a infernului...