niste ganduri pe care le-am avut...dar pe care le-a scris sasha

am invatat.
am invatat ca nu exista pentru totdeauna. ca nu exista mereu. si ca nu exista niciodata.
am invatat ca dragostea dureaza mai mult de trei ani si mistuie. am invatat ca exista Mos Craciun si vise albastre.
am invatat ca tot ce conteaza si tot ce exista cu adevarat este ACUM. AICI. Momentul asta. ca nu exista ieri sau maine. nu exista decat un timp: ACUM. Si doar un spatiu: AICI. Am invatat ca urasca sa spun sau sa mi se spuna “ o sa…”. Este atata dezamagire in promisiunea asta amanata...
Am invatat ca oamenii nu au suflete pereche. Au doar parteneri de drum. Cu unii merg ani in sir, si la finalul drumului, privind inapoi, au realizat ca sunt inca impreuna pe aceeasi carare, si le este bine asa, pentru ca, punand in balanta, ACUM-urile lor frumoase si bune sun mult, mult mai multe decat ACUM-urile ratate si nefericite. Altii impart dumul doar cativa ani, cateva luni sau cateva zile. Apoi se despart si merg mai departe. Atat suntem : parteneri de drum.
Am invatat ca nu exista iubire fara suferinta. Am mai invatat si ca nu pot trai fara iubire si ca din suferinta inveti sa cresti. Am invatat ca nu voi putea fi niciodata statuie.
Am invatat ca nu imi place sa traiesc singura. Dar am invatat ca mi-e mai bine singura cu mine, decat singura langa cineva.
Am invatat ca oricat de puternica si de nedoborat as fi, la sfarsitul zilei im doresc sa gasesc acasa, in patul meu, brate puternice si sincere, maini calde si delicate, ochi care zmabesc si povesti fara minciuna. Si toate astea sa apartina unui singur barbat.
Am invatat ca nu e nimic mai cumplit decat sa te trezesti dimineata langa omul pe care il iubesti, sa il privesti in ochi si sa iti dai seama ca el nu e de fapt acolo, langa tine. Si ca uneori nu esti de fapt nici tu acolo, langa el. Ca sunteti doar doua trupuri care au impartit acelasi pat. Am invatat ca cea mai mare datorie pe care o avem este una, de fapt, foarte simpla : sa ne iubim pe noi insine, sa daruim iubire si sa fim fericiti.
Am invatat ca nu pot trai fara sa daruiesc. Fara sa daruiesc tot ceea ce am, ce sunt, ce simt. Si ca imi doresc sa primesc in schimb o strangere in brate, ochi privind in ochi si buze care sa zambeasca, din toata inima.
Am invatat ca nu pot fi toata viata un acoperis. Acoperisul cuiva care are nevoie de mine. Am invatat ca pot fi acoperis. Dar ca vreau sa fiu si fereastra, si usa, si scari si camera si casa si mai ales ca vreau sa fiu omul dintr-o casa cu un acoperis de dragoste, potrivire, implicare, pasiune, comunicare , adevar, daruire si bucurii, dintr-o casa in care iubirea e mai importanta decat nevoia.
Am invatat ca ratiunea strica. Ca singurul glas care trebuie ascultat este cel din inima. Alaturi de intuitie. Am invatat ca nu mai vreau sa imi aud gandurile, ci doar inima.
Am invatat ca, oricat te-ai lupta, nu poti avea ce nu este al tau de la Dumenzeu. Si ca ar fi bine sa intelegi asta foarte repede, ca sa te scutesti singur de multa suferinta.
Am invatat ca sunt o femeie incredibila. Ca sunt un om minunat. Ca nu stiu sa urasc. Ca nici macar nu vreau sa invat. Ca stiu doar sa iubesc. Am invatat multe despre mine. Viata singura iti lasa foarte mult timp sa stai de vorba cu tine. Si sa inveti. Sa te inveti. […]